Cred că fiecare dintre noi a trecut prin momente în care s-a simțit sterp sau secat pe dinăuntru, lipsit de inspirație în munca lui. Am auzit despre aceste sincope, dar nu mi-am dat seama cât de rău poate fi decât atunci când muza m-a părăsit și pe mine. Dimineți la rând, îmi făceam cafeluța și mă așezam în fața tastaturii, așteptând să-mi izvorască cuvinte, rânduri, fraze pe care să le aștern cursiv și firesc într-o povestire nouă. Spre disperarea mea, însă, nu-mi venea nimic în minte, și sorbeam necăjit cafea după cafea, sărind peste micul dejun fără să-mi dau seama.
Pe la amiază, mă ridicam înciudat de la masa supliciului și ieșeam la o plimbare în natură, să-mi limpezesc gândurile. Coboram îngândurat cele două etaje, dar cu toate aceste preocupări, nu puteam să nu sesizez o aromă îmbătătoare de cafea, ce venea de la etajul întâi. Prima oară mi s-a…
Vezi articolul original 349 de cuvinte mai mult
Mulțumiri pentru rezonanță!
ApreciazăApreciază